Din pacate locuiesc in Bucuresti, capitala europeana cu cel mai slab nivel de trai si tot din pacate locuiesc in Bucuresti de cand m-am nascut. Si de atunci exista o problema fundamentala nerezolvata nici pana in zilele noastre: apa calda.
Ca orasul asta a fost proiectat pentru a rezista maxim 50 de ani, ca foarte multi locuitori sunt de o calitate umana indoielnica si ca pe la primarie s-a perindat o hoarda de incompetenti smecheri sunt lucruri deja cunoscute si nu despre ele voi scrie urmatoarele randuri. Urmatoarele randuri sunt dedicate apei calde.
Eu (Orlando ala cu oole care sustin site-ul — citeste postul introductiv –) stau la bloc la fel ca majoritatea locuitorilor din Bucuresti, nu am centrala termica in apartament (am o problema mare cu chestiile care pot exploda asa ca am spus pas acestei variante) nici in bloc (nici nu cred ca ar fi loc sa fie pusa pe undeva, la cat de des se inunda subsolul) asa ca singura varianta ramane apa calda de la Radet. Apa calda care are un orar intotdeauna diferit de al meu. Era nevoie, probabil, sa ma apuc de ghicit in boabe de fasole si in balega de cal (sau in boabele de fasole din balega de cal) ca sa pot sa imi dau seama pe la ce ora sa o astept.
E ca un instalator mereu “ocupat” pe care trebuie sa il astept zile in sir ca sa vina sa isi faca treaba pentru ca mereu cand o chem pe apa calda sa execute serviciile pentru care e platita imi da teapa. Ba isi trimite prietenii: apa rece sau apa maronie cu rugina; ba scoate un sunet ciudat prin robinet si nu apare. Am inteles ca nu e o persoana nocturna (daca o chem dupa ora 00.00 n-am nici o sansa sa vina; probabil e beata printr-o teava la iesirea din Bucuresti) dar nici foarte matinala (de la mahmureala) si in nici un caz nu o sa isi strice siesta de dupa-amiaza ca sa vina la lucru. Daca o chemi intre 8 seara si 11 noaptea mai ai sanse sa vina dar beata si fara chef de munca. E nevoie sa vina apa rece intai sa ma anunte ca incearca sa ii dea cateva bucati sa o trezeasca, pentru ca intr-un final, cu un sictir evident sa apara siruind, anuntand din momentul aparitiei ca nu are chef de munca si ca nu poate sa stea prea mult.
In unele zile isi ia concediu cu plata si cand se intoarce in Bucuresti o trimite la inaintare pe apa maronie cu rugina, o fire mai glumeata ce are prostul obicei sa ma sperie cu un sparcait zgomotos la sosire.
Suparat pe escapadele apei calde si pe faptul ca trebuie sa o platesc al naibii de scump si cand nu vine, m-am gandit sa ii iau un interviu astazi, interviu care va fi publicat pana maine (sper), interviu in care vom afla amanunte picante din meseria ei, legaturile cu sefii (Radet), si de ce ne tepuieste cu atata nerusinare.
EDIT: Interviul il puteti gasi AICI.





Lasa comentariile tale mai jos: